Mihail Kogalniceanu
Scoala Gimnaziala
Stema orasului
Revista scolii ”Relevator/iunie2010” si ”Relevator/decembrie2010”

Adresa şcolii:

Str. Mihail Kogălniceanu Sebeş, 515800, jud. Alba, Telefon/fax: 0258 731506

E-mail:

Pentru conţinutul saitului: scoalamk@gmail.com

Mihail Kogălniceanu

Mihail KogalnicanuProvenind dintr-o familie înstărită ce aparţinea înaltei societăţi moldoveneşti, Mihail Kogălniceanu a văzut lumina zilei la Iaşi, în data de 6 septembrie 1817 şi a încetat din viaţă la Paris, 20 iunie 1891. Marcat de contactul cu Şcoala ardeleană, scriitorul a învăţat cu călugărul maramureşean, Gherman Vida, apoi a urmat cursurile în ţară în limba franceză.Însoţind bei-zadelele domneşti trimise pentru studii la Luneville, în Franţa şi la Berlin, Kogălniceanu a tipărit în revistă, în anul 1837, „Moldau und Wallachei”, „Romanische oder Wallachische Sprache und Literatur”, „Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques transdanu-biens”, tentative de a face cunoscute Occidentului constante ale istoriei naţionale, cu scopul de a da demnitate prezenţei româneşti în lume.

Deşi nu a fost stras de o carieră propriu-zis literară, epistolografia sa, „fiziologia” ca specie literară pe care o cultivă după modelele timpului ori încercările nefinisate de roman, dintre care amintim „Iluzii pierdute” şi „Tainele inimii”, atestă spirit de observaţie, capacitate de introspecţie şi putinţa de a observa rece, obiectiv, cu detaşare ironică unde este cazul. Acaparat de activitatea politică şi publică a participat la momentul de la 1848, redactând „Dorinţele partidei naţionale în Moldova”, precum şi „Proiect de constituţie pentru Moldova”.Ca prim-ministru sub Cuza secularizează averile mănăstireşti.A fost director al Teatrului Naţional din Iaşi.

În domeniul ştiinţei istoriei, a lăsat o operă fragmentară, alcătuită din iniţiative editoriale, publică „Letopiseţele Ţării Moldovei”, 1845, „Cuvânt pentru deschiderea cursului de istorie naţională”, rostit în 1843 unde jalonează principii modernizate ale disciplinei.I se datorează apariţia „Daciei literare”, 1840, al cărei program-articol se instituie în manifestul romantismului paşoptist, revista constituind un model de publicaţie cu largi deschideri, publicarea „Propăşirii”, titlul fiind tăiat de cenzură, rămânând doar cu subtitlul „Foaie ştiinţifică şi literară” şi a „Arhivei româneşti” , 1840-1845, destinată tipăririi de documente istorice.Discursurile sale politice, „Pentru împroprietărirea ţăranilor”, „Dezrobirea ţiganilor”, „Ştergerea pribegiilor boiereşti”, rămân realizări majore în genul căruia îi aparţin. Principiile proclamate de Kogălniceanu şi prietenii săi la „Dacia” sunt binecunoscute, iar importanţa lor a fost subliniată insistent de întreaga noastră istoriografie literară modernă, ele ilustrează o opţiune romantică, larg enunţată, punând accentul, cu o admirabilă intuiţie a oportunităţilor, pe elementul esenţial în momentul respectiv. „Dacia literară” pune capăt ambiguităţii criteriilor.Ea afirmă că originalitatea naţională este „însuşirea cea mai preţioasă a unei literaturi” şi condamnă înmulţirea imitaţiilor şi a traducerilor, deoarece ele „s-au făcut la noi o manie primejdioasă, pentru că omoară în noi duhul naţional”.Programul „Daciei” nu foloseşte cuvântul „romantic”, dar prin istoricism, descoperirea folclorului, replierea pe elementul specific, recomandarea subliniată a originalităţii se înscrie net în hotarele romantismului, un romantism cuminte, temperat, naţional, „deschis”, întrucât formulează o strategie a politicii culturale, indicând temele, cu modalitatea realizării artistice, drumul ce trebuia urmat, nu mijloacele de a-l parcurge”, după cum spunea Paul Cornea în opera sa, „Originile roman-tismului românesc”.

Neavând încredere în ficţiune, urmărit de respectul istoricului pentru document şi mărturie, moralist prin structură, el amestecă intenţia narativă cu pastişa, prelucrarea cu localizarea, proza cu articolul şi cu micul eseu social-istoric. „Scrisoriile” din vremea studiilor în străinătate ale lui Mihail Kogălniceanu, adresate părintelui său, vornicul Ilie, sunt opera unui copil de geniu.Fără a cuprinde vreo idee originală sau adâncă, fără a ne oferi pagini de observatie interesantă asupra celor văzute, asupra celor cunoscuţi sau asupra celor întâmplate în decursul anilor când au fost aşternute pe hârtie, ele cuceresc, în primul rând şi supravieţuiesc literar prin extraordinara lor spontaneitate şi ingenuitate. „Prin însăşi finalitatea şi cadrul unde-şi tipărea scrieri-le de „almanah”, Mihai Kogălnicea nu este un iniţiator în mediul românesc al genului de „Kalendergeschichte” fiind, în multe privinţe, un foiletonist de primă mână”, afrmă criticul Mircea Zaciu în lucrarea sa, „Lecturi şi zile”.

sus>>>

Webdesign: prof. Mircea Popa e-mai: scoalamk@gmail.com